lundi 20 juin 2011

La mare si la soare

In dimineata asta ne hotaram sa facem totusi si o baie in mare, suntem aici de o saptamana si nu am pus piciorul pe nisip (exceptand plimbarile de seara) . Ne grabim sa ajungem la Pinarellu inaintea fluxului de turisti dar nu ne reuseste prea tare, de-a lungul soselei ce trece prin padurea de pini sunt deja aliniate zeci de masini. Spre norocul nostru gasim totusi un loc de parcare si grabim pasul spre plaja. Drumul trece prin padurea de conifere, te astepti ca la capatul ei sa fie vreo cabana si nicidecum plaja cu nisip alb si marea turcoaz.
Socotind dupa numarul de masini din parcare ne asteptam la o plaja supra-aglomerata cu prosoapele lipite unul de altul si copii urlatori... de fapt, plaja pare aproape pustie, e atat de intinsa ca e greu de umplut la refuz asa cum se intampla prin alte locuri. 
Pe plaja nu e nimic amenajat, e doar natura salbatica in care (in afara de curatenia zilnica) omul nu a intervenit. Asa sunt dealtfel majoritatea celor peste 200 de plaje din corsica.



Alexandra si Alain pleaca pe stanci la pescuit, eu pot in sfarsit sa ma dedic activitatii preferate: adica leneveala la soare, cu o carte in mana si cu valurile plescaindu-mi la ureche... Nu pentru mult timp insa, e ora pranzului si soarele devine din ce in ce mai arzator. in plus, ni se face foame. 
Dupa amiaza Alex vrea sa se intoarca la parcul cu liane ("acrobranches") ca sa se catere iar in copaci, eu prefer sa-mi continui lancezeala la soare langa piscina inconjurata de animalele casei.

Seara mergem cu totii la San Ciprianu, un sat din apropiere. Grupul de dans country din care facea parte si bunica lui alex da spectacole de strada pe aleile din sat si vrem sa-i vedem chiar daca ea nu participa de data asta. Dupa cateva dansuri si un tatuaj cu pisica alexandra se declara prea obosita si cere la somn in ciuda ofertelor de inghetata cu care am incercat sa o facem sa mai stea. Da, stiu, s-aintors lumea cu fundul in sus: parintii ofera inghetate ca sa tina copiii treji dupa ora 22h00 si copilul care refuza sub pretext ca e prea tarziu si ca el trebuie sa fie in pat la ora aia:)) 








- continuare: L'Alta Rocca
articol precedent: La Castagniccia si La Casinca

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire